Asa cum v-am spus, sunt in cautarea unui nou job de o bucata buna de timp. Iar acest proces este unul destul de dificil din punct de vedere psihologic si emotional. Pe durata intregului proces primesti multe raspunsuri negative, iti faci sperante atunci cand primesti o invitatie la un interviu si iti narui sperantele atunci cand telefonul parca refuza sa mai sune. Intrii in contact cu firme(organizatii) care au regulamente total diferite, vii in contact cu diversi oameni de la angajati la manageri, de la oameni motivati si carora le pasa la oameni care nu stiu altceva decat sa se vaite.
Iar in tot acest demers cel mai greu este sa iti mentii motivatia, starea de pozitivitate, sa zambesti mereu si atunci cand te bucuri, dar mai ales atunci cand primesti un raspuns negativ (sau mai rau cand in loc de un raspuns negativ scurt primesti minciuni si scuze impertinente). Cele mai grele zile sunt cele in care te trezesti dimineata cu un singur gand: "Azi ce mai fac sa reusesc sa-mi gasesc un job?".
Asa mi s-a intamplat si mie joi (acum 4 zile). O zi neagra in care nu mai reuseam sa vad orizontul (si asta nu din cauza vremii, pentru ca afara era soare si frumos, ci datorita lipsei de motivatie, prea mult stres, prea multe ganduri negre, lipsei de idei noi, cu alte cuvinte eram total dezorientata.
Asa ca m-am hotarat sa iau o pauza, sa nu ma mai gandesc la nimic.
Inarmata cu o matura, cu un faras si cu un "chef" de parca eram un condamnat la taierea capului am iesit in curte sa matur frunzele care acopereau trotuarul din fata casei.
Tup in spatele meu Rares, nepotelul meu de aproape 6 ani, un copil frumos, alintat, care are mereu cate o explicatie la fiecare problema, iar raspunsurile lui te lasa (cum spun romanii) "cu gura cascata ca la dentist".
Am sa relatez mai jos dialogul dintre mine si Rares, o poveste delicioasa care mi-a ridicat moralul pe loc, m-a facut sa rad cu gura pana la urechi (si inca mai rad si astazi desi au trecut 4 zile), sa-mi dau seama unde am gresit in tot acest proces de cautarii unui job si mai ales mi-a oferit raspunsul la intrebarea zilei: ""Azi ce mai fac sa reusesc sa-mi gasesc un job?".
Povestea incepe asa:
Nici nu am iesit bine afara ca tup in spatele meu nepotelul meu Rares si binenteles avea chef de joaca.
Rares: Ce faci?
Eu: Bine! Tu!
Rares: Ce sa fac? Nemica!
Ce faci cu matura? Maturi frunzele? Ma lasi sa te ajut?
Eu: Nu ca te murdaresti. Fugi acasa la tine.
Rares: Hai te rog, lasa-ma sa te ajuuut!
Eu: Rares, nu, ca te cearta mami ca te-ai murdarit !
Rares: Nu ma cearta ca nu ma murdaresc! Te roooog lasa-ma sa te ajut!
Rares: Sa stii ca esti urata cand esti suparata. Esti mai frumoasa cand razi cu mine, te joci si ma pupi!
Si a plecat spre casa lui (stam in aceeasi curte dar case diferite).
Evident ca nu am putut rezista "farmecului lui" si am bufnit in ras.
Eu: Hai vino ca te pup!
Foarte entuziasmat, sarind dintr-un picior in altul si cu o punga de poporn in mana se intoarce.
Rares: Daca ma lasi sa te ajut iti dau popcorn!
Eu: Nu vreau popcorn dar hai ca te las sa ma ajuti!
Foarte serios vine si imi tine punga sa pun frunzele uscate.
Rares: Daca vrei te ajut sa faci si prajituri!
Eu: Serios! Pai stii tu?
Rares: Pai ce, nu stii, eu cel mai bine ma pricep la facut prajituri. Ma pricep cel mai bine la desfacut pungile, sa torn zahar, faina si nimeni nu se pricepe asa bine ca mine la desfacut pungile de budinca. Ma mai pricep si la pus miresme (mirodenii) in sosul de pizza si sa presar deasupra la pizza "paramezam" (adica parmezan).
Eu: Serios!
Radeam cu gura pana la urechi dar in acelasi timp eram si surprinsa de entuziasmul lui cu care imi povestea ce stie sa faca. Si toata "publicitatea" pe care si-o facea avea un singur scop: Sa-l chem sa ma ajute pentru a primii o punga de popcorn (pe care oricum o primeste ori de cate ori si-o doreste).
Uimita de avansul lui "pubicitar" mi-am dat seama unde am gresit pe tot parcursul procesului de a-mi gasi un job. Nu mi-am facut suficienta "publicitate", am spus tuturor ca imi caut un job dar nu am spus si ce stiu sa fac, ce am invatat pana acum si cate mai pot invata, cat de eficienta si utila as fi intr-o companie si ce anume caut mai exact.
Asa ca urmatoarea postare pe acest blog va fi : "Ce ofer pentru un job!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu