Specialist Logistica

CONSTANTA, CONSTANTA, Romania
Specialist in Logistica, cu o vasta experienta in domenii precum: transport, achizitii, logistica dar si it-software ma adresez dumneavoastra domnule Viitor Angajator! prin acest blog deoarece sunt in cautarea unui nou loc de munca. Obiectivul meu este obtinerea unui job in cadrul unuia din urmatoarele departamente: Logistica, Achizitii,Transport, dar nu exclud nici celelalte departamente, atata timp cat exista un post liber iar profilul meu s-ar potrivii. Consider ca experienta de 6 ani in Logistica dintre care 2 ani si jumatate intr-o firma de transport international de persoane şi marfa, imi acorda sansa unui mare avantaj in obtinerea unui post in firma dumneavoastra. Sunt o persoana optimista, perseverenta, orientata catre rezultat, cu reale abilitati in efectuarea calculelor si asimilarea informatiilor tehnice; ma adaptez usor in medii diverse, sunt sociabila si comunicativa cu cei din jur, iar tot ce este nou reprezinta pentru mine o provocare, un marketing al propriilor abilitati. M-as simti onorata sa pot contribui la succesul firmei dumneavoastra.

DE CE AM PARASIT VECHIUL LOC DE MUNCA!

De ce ati parasit vechiul loc de munca?

Da, este o intrebare care mi-a fost adresata la toate interviurile la care m-am prezentat (si nu au fost putine), chiar daca procesul de recrutare a lasat de dorit sau a fost unul extrem de profesionist, cu oameni specializati  in domeniul  Resurselor Umane .

De ce am parasit ultimul loc de munca?


Vechiul contract de munca s-a incheiat deoarece am ajuns intr-un proces de litigiu cu compania.
 Un fost angajat al companiei mi-a depus o plangere penala  la Politie ca am avut ceva impotriva lui. (Acesta fusese concediat in urma unor sesizari facute de mine catre conducere, ca a incalcat grav regulamentul intern al companiei). S-a deschis un dosar de urmarire penala pe numele meu, iar compania a decis ca eu nu mai pot lucra pe postul respectiv si trebuie sa accept o detasare(delegare). Pentru ca am refuzat, deoarece nu puteam pleca au urmat 4 suspendari consecutive(6 luni de suspendare) pe acelasi motiv (refuzul de detasare/delegare). Deoarece au inchis orice cale de comunicare pentru a gasi o rezolvare amiabila si pentru ca am inteles ca acolo trebuie pus punct acelui contract, am decis sa nu mai raspund convocarilor de cercetare disciplinara si m-am adresat instantei de judecata, chiar daca compania a continuat cu aceleasi masuri de suspendare si convocare la cercetare disciplinara inca 4 luni.
Asa ca am pus punct si am luat-o de la zero, desi stiam la ce sa ma astept : la un drum anevoios, cu oameni care ma vor judeca, la interminabilele sfaturi ca era mai bine asa, ca ai procedat gresit acolo, de ce nu m-ai intrebat ca iti spuneam eu cum sa faci, ... etc.
Ca de asa e romanul . Vorba cantecului :"Romanul se pricepe la tot!".
Dar eu am stiut un singur lucru de la inceput : sunt optimista, nu mint,  nu mi-e frica, stiu ce vreau si am rabdare iar calitatile  nu mi le poate lua nimeni orice s-ar intampla. Acestea au fost singurele garantii sigure cu care am plecat la drum .
Am ales sa spun adevarul, sa nu ascund nimic atunci cand sunt intrebata mai ales in fata viitorilor angajatori.
 Iar obstacolele nu au intarziat sa apara si am primit exact ce ma asteptam.

O mentalitate veche, oameni fricosi, lipsiti de atitudine, care se grabesc sa judece in loc sa gandeasca si care au nevoie de garantii pentru a crede. Imi pare rau sa scriu aceste cuvinte insa nu am cum sa-i definesc altfel.
Din nefericire pentru mine (si pentru ei) din aceeasi categorie au facut parte si cei cu care am stat de vorba in cadrul interviurilor pentru angajare.  Reactiile au fost diferite : unii au aprobat ca am procedat corect, altii m-au criticat ca am gresit, unii m-au dat afara ca am tupeul sa stau de vorba cu ei cand eu am facut asa ceva, altii s-au grabit sa ma eticheteze: ca sunt distrusa, ca sunt nebuna, ca sunt complexata, altii mi-au oferit posturi sub calificarea mea  pentru ca nu merit postul pentru care am aplicat avand in vedere ce s-a intamplat la vechiul loc de munca, etc .... , sau un domn "patron"(mai inteligent dupa spusele lui) mi-a cerut garantie imobiliara ca sa aiba incredere in mine (daca ma angajeaza si dau si firma lui in judecata).  
Dar rezultatul a fost acelasi : desi m-am prezentat la numeroase interviuri am fost refuzata.

Ok! Este perfect adevarat ca am ajuns intr-un proces de litigiu cu vechea companie, insa nu am ajuns acolo pentru ca asa am vrut eu ci pentru ca s-a intamplat, a fost o lipsa de comunicare, o eroare care a degenerat si care ne-a prins la mijloc atat pe companie cat si pe mine,  in fond atat eu cat si compania ne-am aparat ceea ce aveam de aparat.
Cine castiga?Eu zic ca iese castigator  cel care invata cel mai mult din aceasta experienta.
Ce am invatat eu? In primul rand ca sunt o persoana puternica, am invatat sa am incredere in mine, sa imi pastrez optimismul si mai important: ca orice problema as avea se rezolva daca vreau si daca lupt.

Ceea ce ma uimeste este reticenta persoanelor in momentul in care povestesc aceasta problema, ca sunt prieteni, ca sunt cunoscuti, ca sunt fosti sau viitori colaboratori.
Te eticheteaza ca o persoana care nu ai altceva de facut decat sa bati drumurile la tribunal, refuza sa inteleaga ca ai apelat la aceasta cale  pentru ca a fost ultima solutie in rezolvarea problemei.
Refuza sa gandeasca si sa inteleaga ca un proces (ca e de litigiu, ca e de alta natura : divort, penal, civil, ...) nu aduce in viata ta decat sentimente si trairi negative, este generator de: stres, oboseala, nervi, bani cheltuiti aiurea pe acte, nopti nedormite, termene amanate,   s.a.m.d .
Dumneavoastra Domnule  Viitor Angajator ce ati fi facut in locul meu?
Daca maine vi s-ar intampla si dumneavoastra ceea ce mi s-a intamplat mie (si nu-mi spuneti  ca e imposibil sa vi  se intample, ca va spun eu ca aveti slabe sanse) Ce ati face?
 
Si mai important de atat, cate sanse de credibilitate credeti ca obtineti, Domnule Viitor Angajator, daca ma intrebati : Daca te angajez dai si firma mea  in judecata?
Serios! 
Chiar credeti  ca as mai lucra pentru o firma care imi pune o astfel de intrebare, avand in vedere experienta negativa pe care v-am relatat-o mai sus? Vorba proverbului : Cine se frige cu ciorba,  sufla si in iaurt!

Si daca imi permiteti, va mai pun inca o intrebare: Daca maine incalcati grav contractul de munca al unuia dintre angajati, oricare ar fi acesta, cate sanse credeti ca aveti ca acesta sa nu apeleze la instanta? Sunteti sigur de raspuns?

Nici o problema! Eu sunt inca optimista, stiu sigur ca va sosi si ziua in care voi gasi "Adevaratul Sef", acel om care imi va observa calitatile si reala capacitate,  iar  Trecutul  (ceea ce s-a intamplat in fosta companie)  va conta intr-un procentaj nesemnificativ si nu-l va impiedica sa ma angajeze.







2 comentarii:

  1. toti au ajuns patroni, au legea in mana si cred ca fac ce vor. am lucrat si cunosc bine majoritatea nu au nici o sansa ITM , Politia, Garda finanaciara sunt manjiti. Un sfat - cand simtiti ca ceva nu e in regula plecati -

    RăspundețiȘtergere
  2. Nevoia ne indeamna sa acceptam orice oferte. Locuri de munca sunt putine si se dau pe spaga si pe relatii.
    Toti incercam sa facem bani.

    RăspundețiȘtergere