P.C.R-ul n-a murit! P.C.R-ul va trai!

Si va trai vesnic! Sustin acest lucru cu tarie!
Stiu! Sunt sigura! Gandul va zburat automat la
vechiul Partid Comunist Roman.
Acelasi lucru l-am patit si eu.
Dar, nu! Nu despre Partidul Comunist Roman este vorba.
Ci despre celebra forma de recrutare, bine cunoscuta in
Romania: recrutarea prin "Pile, Cunostinte si Relatii".

Cei drept,  denumirea de P.C.R a acestui sistem "tabu", dar despre care vorbeste toata lumea intr-o soapta la volum maxim nu imi apartine.
Denumirea de P.C.R am intalnit-o si eu pentru prima data in cartea:"Concediaza-ti seful" a domnului Stefan Murgeanu.

Si mi-a ramas in minte.

Acum cateva zile am avut o dezbatere aprinsa pe aceasta tema cu o persoana din anturajul meu si asa m-am decis sa abordez acest subiect.
Discutia a pornit in momentul in care i-am spus cunostintei mele ca am aplicat pentru un job, intr-o companie mare din orasul meu, dar nu sunt total satisfacuta de CV-ul pe care l-am trimis companiei. Am impresia ca nu ma pune in valoare 100% pentru respectivul job, insa sunt in pana de idei si nu stiu ce sa schimb pentru a-mi face un CV mai "beton".
Replica persoanei cu care stateam de vorba a aprins discutia:

"Nu inteleg de ce te mai chinui, oricum nu ai nici o sansa. In Romania totul se imparte pe bani, pile si relatii. Intelege, fato, odata, ca daca nu ai bani, pile si relatii in Romania nu poti face nimic, nu ai sanse. In alta tara, da ar conta foarte mult experienta si inteligenta ta, la noi in Romania astea sunt nesemnificative."

Cei drept, in raspunsul primit exista un mare adevar, dar si un mare  neadevar.

Adevarul, este ca da! Exista acest sistem de recrutare, in Romania!
Neadevarul este ca acest sistem nu exista doar in Romania, exista si in alte  tari.

Este  cunoscut drept "Hiring via Employee Referrals" sau pe romaneste : Angajarea prin intermediul recomandărilor angajaților (atentie am zis angajati nu manageri) si are ca scop atragerea  in companie a celor mai buni profesionisti din domeniu, uneori atragerea in companie a profesionistilor care lucreaza la companiile concurente din domeniu.
Spre exemplu in domeniul IT : un programator angajat in companie este incurajat sa prezinte companiei persoanele cunoscute cu aceeasi pasiune ca si el : programarea. 
Daca persoana prezentata companiei a fost angajata, "petitorul" (persoana care l-a prezentat companiei) este rasplatita de companie, iar beneficiile sunt substantiale. In unele companii sunt rasplatiti cu preme in bani care pot fi un salariu in plus, in alte companii acesti angajati primesc vacante platite de companie sau  gadgeturi scumpe.
In Romania, insa,  acest sistem de recrutare se desfasoara cu totul diferit, in defavoarea profesionistilor si uneori in defavoarea companiei.
Prost inteleasa de manageri ( si nu in ultimul rand de administratori /patroni ) sistemul pune un minim accent pe profesionalismul viitorului angajat, prioritare in decizia de angajare fiind relatiile sociale ale pretendentului la un job in companie.
Cu alte cuvinte, daca persoana care isi cauta un loc de munca este  "recomandata"  de oameni influenti prin statut social sau profesional, sansele sale de angajare intr-o companie sau de a ocupa un post cat mai sus in ierarhia unei companii, sunt mai mari.
Deasemenea, candidatii care au rude sau cunostinte, care ocupa un post de conducere intr-o companie, pornesc in cursa de angajare in respectiva companie de pe "pole position", chiar daca corespund intr-un procentaj mic cu profilul candidatului cautat.
De cele mai multe ori, ei sunt angajati,  chiar daca printre candidati exista o persoana care se potriveste in procentaj mare cu profilul angajatului cautat si are experienta necesara.

Adevarul este ca exista avantaje si dezavantaje, chiar daca acest sistem de recrutare  este aplicat eronat in Romania, iar avantajele  si dezavantajele sunt atat pentru companie cat si pentru viitorul angajat.
Insa despre acest subiect voi vorbi intr-un articol viitor.

Chiar si asa, eu am intalnit pana acum foarte multe persoane care s-au angajat  fara ajutorul persoanelor influente, iar in procesul de recrutare a contat doar experienta si profesionalismul de care au dat dovada. Printre aceste persoane ma numar si eu. Nici unul din joburile anterioare nu le-am obtinut prin influenta altor persoane. Deci sustin cu tari : Da! Se poate si in Romania!
Si sustin cu tarie ca si in Romania exista patroni si manageri de companii pentru care profesionalismul viitorului angajat este mai pretios decat alte aspecte. 

Sunt insa uimita ca exista atata lume care se ascunde in spatele acetui mit, pentru a justifica lipsa lor de actiune si incredere in fortele proprii. Refuza sa lupte pentru ceea ce isi doresc, gasind scuze.

Sper insa, cu tarie,  ca acest sistem de recrutare sa isi schimbe si in Romania directia, iar scopul lui sa fie acela de a recruta oamenii performanti.
Insa sunt sigura ca in cazul celor care se ascund in spatele acestui mit, aceasta problema  va ramane vesnic nerezolvata.